Raspandacul

Forum

20.Septembrie.2017, 07:28:20 pm *
Bine ai venit, Vizitator. Trebuie sa te autentifici sau sa iti creezi un cont.
Ai pierdut sau nu ai primit mailul care contine codul de activare al contului?

Autentifica-te cu numele de utilizator, parola si precizeaza durata sesiunii.
Noutati: Forumul este deschis, toată lumea este invitată să participe
 
   Pagina principala   Ajutor Cauta Calendar Autentificare Creeaza un cont  

Pagini: [1]
  Imprima  
Autor Subiect: Poezia preferata  (Citit de 3523 ori)
Raspandacul
Administrator
Full Member
*****
Mesaje: 124


Lucian Velea


Vezi Profilul Adresa de mail
« : 23.Ianuarie.2006, 07:44:48 pm »

Care este poezia ta preferata?

A mea a fost mult timp Glossa lui Eminescu. Intre timp filozofia mea de viata s-a distantat intr-o anumita masura (in special la partea cu "tu ramai la toate rece"), dar inca imi place foarte mult.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici incline a ei limba
Recea cumpana-a gandirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtand masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista,
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dansii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.

Tu ramai la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te intreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
« Ultima modificare: 28.Decembrie.2006, 12:16:45 pm de catre Raspandacul » Memorat
vserbanoiu
Newbie
*
Mesaje: 2


Vezi Profilul Adresa de mail
« Raspunde #1 : 22.Aprile.2006, 09:53:00 pm »

Nu-i neaparat ceea ce as numi "preferata" mea, dar ma amuza de fiecare data.

LA PASTI de George Toparceanu

Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si minjite,
Zece oua inrosite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-antrebat:
- Ce va este, fratioare,
 Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...
- Suntem fierte !!!
Zice-un ou rotund si fraise
Linga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
- Pin' la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvirle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omlet!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
 As fi scos un pui albastru...
- Si eu, unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...
« Ultima modificare: 28.Decembrie.2006, 12:15:38 pm de catre Raspandacul » Memorat
aiana
Newbie
*
Mesaje: 2


Vezi Profilul Adresa de mail
« Raspunde #2 : 27.Decembrie.2006, 12:43:35 pm »

nu stiu daca este chiar poezia preferata, dar lucru sigur ma emotioneaza de cate ori o citesc. Se nimeste "Regina Ostrogotilor" de G Cosbuc:
   
Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.

In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
Sta pe ginduri o femeie si priveste-n noapte-afara.

Al ei suflet e furtuna, noapte e gindirea ei -
Astazi ea e pusa-n rindul celor mai de jos femei!

E regina ostrogota! Dar în turn aici e roaba;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoaba.

In tacerea din odaie-i intra cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce trista, blinda: - "Tu-mi esti rege si barbat.

M-ai privit intotdeauna ca pe-o piedica din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gindurilor tale?

M-ai inchis aici în lanturi; am rabdat în chip pagin,
Si mi-am zis: El are dreptul! Mi-e barbat si mi-e stapin.

Mi-ai ucis pe-ntiiul sfetnic si râdeai ca lumea plânge
Când de barba lui carunta spada ti-o stergeai de sânge.

Si-am tacut, zicindu-mi iarasi: El a fost supusul tau,
De-a făcut vrun rău, tu rege, trebuie să curmi ce-i rău.

Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! Si-am zis: E bine!
Tu-i esti tata si ai dreptul peste fiul meu ca mine.

Dar el nu era al nostru, el era al tarii-ntregi,
N-ai ucis în el un rege, ai ucis un sir de regi.

Vii, acum trimis de altii, vii să scapi si de regina,
Teodat, iti temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina?

Am putut să fac revolta, ori pe-ascuns să te omor,
N-am făcut-o, ca mi-e mila! Nu de tine, de popor!

Tu erai un om de lupta, fără rang si fără nume,
Eu ti-am dat coroana tarii, să te fac stapin pe-o lume.

Si-acum asta-i rasplatirea ce mi-o dai?... E tot atât!
Daca moartea mea ti-ajuta, vino, stringe-mă de git.

Pe femeia pusa-n lanturi n-o ucizi, ca-i miselie!
Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, ca-ti e sotie!"

Nobila, cu ochi de flacari, ea priveste-n fata-i drept.
Si, zicind, desface haina de pe tinarul ei piept.

Iar miselul sta, se uita, da apoi; si grabnic unda
Singelui tisni din rana; si-a cazut Amalasunda.

Si plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot
A-nvirtit pumnalu-n carne să se scurga viul tot.

A deschis apoi fereastra, si pe colturoasa stinca
Hohotind a-mpins cadavrul în prapastia adinca.

Surd viua prin codri vintul, brazii se-ndoiau de vint,
Urletul suna sinistru ca un urlet de mormânt.

Parca negrele blesteme si le-amestecau haotic
Mii de glasuri, tara toata, tot poporul ostrogotic.

Teodat, tu rizi! Dar moarta cea lipsita de sicriu
Isi va rascula poporul, să te sfisie de viu!
Memorat
Pagini: [1]
  Imprima  
 
Mergi la:  

Powered by SMF 1.1 RC2 | SMF © 2001-2005, Lewis Media