Raspandacul

Forum

20.Octombrie.2018, 05:56:34 pm *
Bine ai venit, Vizitator. Trebuie sa te autentifici sau sa iti creezi un cont.
Ai pierdut sau nu ai primit mailul care contine codul de activare al contului?

Autentifica-te cu numele de utilizator, parola si precizeaza durata sesiunii.
Noutati: Forumul este deschis, toată lumea este invitată să participe
 
   Pagina principala   Ajutor Cauta Calendar Autentificare Creeaza un cont  

Pagini: [1]
  Imprima  
Autor Subiect: De ce iti e frica?  (Citit de 6766 ori)
Raspandacul
Administrator
Full Member
*****
Mesaje: 124


Lucian Velea


Vezi Profilul Adresa de mail
« : 22.Iunie.2006, 08:15:28 pm »

Fiecare om are temeri care il urmaresc, iar acestea pot fi foarte variate. Unele sunt "primare", altele ating chiar valente filozofice. De exemplu, eu am o semi-fobie fata de marginile lacurilor amenajate.

Tie de ce iti e frica?
Memorat
RainGirl
Newbie
*
Mesaje: 15


Visul este mitul personal


Vezi Profilul Adresa de mail
« Raspunde #1 : 23.Iunie.2006, 10:13:20 pm »

   in asta sunt experta. am frici de toate felurile. imi e frica sa urc sau sa cobor scarile pe intuneric. indiferent de unde se afla aceste scari daca e intuneric imi e tare frica.
   si ar mai fi o alta frica intensa (dar la care ma gandesc rareori) aceea a mortii clinice. imi e frica sa nu cumva sa mor si apoi sa ma trezesc intr-un sicriu. e legata de  o experienta din copilarie. am mers la biserica, intr-o duminica, impreuna cu o alta fetita si mama ei. dar pe noi nu prea ne tinea nimeni in loc asa ca am mers prin cimitir si la un momnet dat ni s-a parut ca auzim ciocanituri dintr-un sicriu. infiorator moment pentru noi. am mers repede sa anuntam pe cineva dar nimeni nu ne-a crezut si toti ziceau ori ca glumim ori ca sunt ciocanitori prin copaci si noi credem ca sunetul vine din sicriu (erau intradevar ciocanitori multe prin cimitir si destui copaci). experienta a ramas o dilema pentru mine Undecided si inca ma infior cu gandul la acel moment si nu pot spune daca a fost imaginatie, ciocanitoare sau altceva. tot ceea ce stiu e ca nu vreau sa ma trezesc inchisa sub pamant, fara sansa de scapare si sa bat disperata....poate sa ma si auda cineva....dar sa creada ca e halucinatie....sau vreun copil vesel care face glume. ma las totusi in grija lui Dumnezeu...
Memorat
me_Jouhana88k
Newbie
*
Mesaje: 8


Vezi Profilul
« Raspunde #2 : 26.Decembrie.2006, 09:31:55 am »

eu cred ca la temerile noastre ne poate raspunde f bn d-l Lzarev. sunt si eu de-abia la al 2-lea volum si-mi dau seama ca in mare parte dansu are dreptate si poate ca in raport de 100% si nu-s inca in masura de a acumula toate informatziile pe care le da si sa le mai si constientizez. pe scurt din ce am intzeles eu: toate sentimentele sunt rezultate de vreme ce noi ne atasam de teluric punand mai presus dragostea pt acesta si nu cea pt Dumnezeu. este  mai dificil de acceptat pt noi oamenii obisnuitzi acest mod de a recepta lumea pt ca noi am fost crescutzi in spiritul familiei si al relatiilor sociale care eclipseaza iubirea primara pt Dumnezeu iar detasarea ne va fi foarte greu s-o invatzam si sa faca parte din noi.Cheesy asta am prins si eu:D

« Ultima modificare: 26.Decembrie.2006, 09:43:17 am de catre me_Jouhana88k » Memorat
Raspandacul
Administrator
Full Member
*****
Mesaje: 124


Lucian Velea


Vezi Profilul Adresa de mail
« Raspunde #3 : 27.Decembrie.2006, 11:32:20 am »

Sunt multe filozofii care ne ajuta sa ne intelegem temerile si sa scapam de ele. Poate chiar ar merita sa discutam separat despre unele dintre ele. Insa intrebarea mea initiala era in ideea unui schimb de experienta.  Smiley
Memorat
me_Jouhana88k
Newbie
*
Mesaje: 8


Vezi Profilul
« Raspunde #4 : 28.Decembrie.2006, 11:31:19 am »

daps am neglijat asta. sorry. si eu am o teama, chiar e mai ciudata: nu supoprt mai ales daca constientizez langa mine persoane care nu le consider aproape de mine(ca interior). nu doar ca nu suport mi se face rau. am probleme neuro vegetativ k tata. temerile le dobandim ori in urma unor experientze ratate pot sa zic ori de la la altcineva( care in special sunt parintzii tai, ei avand o mare influentza asupra caracterului copilului chiar dac nu ne dam seama). mie mi-a fost dat sa cresc intr-o familie si alaturi de un tata care are probleme de sanatate si ma refer in special la psihic,nu e nebun sau sa aiba tulburari mentale sau ceva de genu ''Doamne fereste!''dar din cauza unei gandiri negative probabil manifestand agresivitate interioara fatza de sine si de altzii desi nu este un om rau ci doar un program distructiv pot sa zic, am preluat si eu toate acestea. mica fiind earm copliul care statea afara jos la scara blocului si ma distram cu prietenii de pe scara, la varsta adolescentzei lucrurile s-au schimat o data cu schimbarea orasului si cu schimbarea si modului de viatza alor mei.(tata mai devreme mergea la o bauturica  sau mai stiu eu ce pana i-au aparut problemele). si acum Shocked alta viatza la o alta varsta si cu o alta gandire. apare constiintza ,se aduna toate cele si rezulta problemele de acum, (sau putzin mai innapoi ,ca timp pt  ca acum vrau o schimbare, nu ceva care sa fie peste noapte si maine sa nu mai fie ci ceva stabil si bun , folositor pt totzi). mai am de lupat mult cu aceasta teama pt ca nu potzi sa iti schimbi asa usor gandirea (nu ma refer la exercitziile de matematica)care in general tzine de obisnuintza.
« Ultima modificare: 28.Decembrie.2006, 11:33:44 am de catre me_Jouhana88k » Memorat
Pagini: [1]
  Imprima  
 
Mergi la:  

Powered by SMF 1.1 RC2 | SMF © 2001-2005, Lewis Media